Căminul meu este o poveste despre o familie neobișnuită din Kiev care luptă împotriva injustiției imobiliare. Natașa, capul familiei, încearcă să salveze ferma familiei, care este în prezent înconjurată de cartiere moderne. Mai mult, ea trebuie să aibă grijă de cei patru copii, de cei doi soți și de mica turmă de capre neastâmpărate.
În comparație cu alte state aflate în tranziție, programul de privatizare al Ucrainei s-a dezvoltat relativ târziu. Au existat câteva țări care au trecut prin privatizare la începutul anilor `90, îndeosebi Republica Cehă și Federația Rusă, care au recurs la o privatizare în masă sau la sisteme pe bază de voucher. Implementarea în Ucraina a unei reforme economice la scară largă a creat nevoia pentru o reformă agrară care nu a fost încă finalizată.
În ultimii câțiva ani au fost construite numeroase case prefabricate în cartierul Pozniaki din Kiev. Foștii locuitori, care trăiseră ca la țară decenii întregi, au fost evacuați sau relocați în apartamente noi. Familia Jurchenko a fost singura care și-a apărat casa în fața companiilor imobiliare. Cartea funciară nu a semnat încă documentele, iar familia luptă în continuare pentru pământul pe care trăiesc de 70 de ani. Ei sunt ultimii care ar putea beneficia de o compensație adecvată, însă riscă să fie evacuați oricând.
Mama Natașa este simbolul luptei pentru drepturile familiei. Ea invită alți oameni să locuiască cu ei. Li se alătură un preot, care hrănește animalele, un avocat care îi ajută la procese, precum și alți chiriași, care participă la muncile agricole. Familia ei o susține, însă nu fiecare membru îi împărtășește țelul. Contrastul principal pare să fie între mamă și mezina familiei, Katia. Katia vrea să plece din Ucraina și să-și înființeze propria ei companie. Dar Natașa vrea ca aceasta să aibă grijă de părinți când ajung la bătrânețe. Katia încearcă să scape de situație și, pentru moment, pare că a găsit un răspuns în Martorii lui Iehova. Unul dintre cei doi soți ai Natașei, Slava, și-ar dori să se mute într-un apartament și să locuiască doar cu Natașa. Nu se simte confortabil împărțind aceeași casă cu celălalt soț și cu copiii. Fiica cea mare nu a suportat presiunii și a părăsit familia. În prezent își construiește noua ei casă la 12 km de fermă.
Cu toții vor să-și atingă scopul, dar viața presupune compromisuri. Lupta împotriva sistemului ucrainian corupt este un efort eroic al Natașei, dar ea rămâne în principal mama celor patru copii ai săi. Într-o zi casa lor este arsă. Merită să rămână acolo și să continue lupta?
Înapoi la cele 15 documentare
