Ceilalți copii îi spun „nebuna”, însă Denisa Gabor nu e decât o fetiță romă de zece ani care, împreună cu părinții și cu alte câteva familii de romi din România, s-a mutat undeva la marginea Wroclaw-ului, în Polonia. Pentru că nu poate auzi, Denisa se confruntă zilnic cu agresiunea celorlalți copii. Părinții ei sunt complet în afara sistemului - nu au adresă fixă sau asigurare medicală - astfel încât durează ani buni până ce Denisa ajunge să fie consultată de un medic. În ciuda dizabilității care a împiedicat-o să învețe să vorbească, Denisa rămâne un copil plin de viață care poate comunica cu cei din jur și care se bucură să danseze pe ritmul filmelor Bollywood de pe DVD-urile culese din gropile de gunoi - ritm pe care îl percepe în ciuda dizabilității. Regizoarea Agnieszka Zwiefka o urmărește pe Denisa pe parcursul câtorva anotimpuri, creând momente elaborate de cinema în care încearcă să vizualizeze viața interioară a fetiței pornind de la muzica ei preferată. Rezultatul este un film strălucitor care, printr-o combinație de observație și mise-en-scène, are în formulă elemente de musical indian, și reușește să prezinte dubla marginalitate a Denisei într-o estetică ce dovedește deopotrivă compasiune și imaginație.
Înapoi la cele 16 documentare
