„Pentru societate, eu am o dizabilitate. Pentru mine, societatea are o diabilitate”, spune unul dintre protagoniștii filmului, cu toții etichetați ca „autiști”. Regizorul Miroslav Janek decide să-și abordeze subiecții nu în calitatea lor de copii diagnosticați cu sindromul Asperger, ci ca personaje complexe și neuro-diverse rătăcite într-o majoritate de neuro-tipici. Într-o asemenea perspectivă, autismul încetează a mai fi un diagnostic și devine un mod neobișnuit de a gândi, care necesită efort pentru a fi descifrat. Filmat pe parcursul a doi ani, acest documentar este un portret intim și afectuos a cinci adolescenți originali care, în afara pasiunilor pentru Tarantino şi Micul Prinț, pentru muzică clasică sau scriitură creativă, pot explica foarte clar modul în care viața le este afectată de construcția diferită a creierelor lor. Energia şi imersivitatea flmului sunt parte a strategiei regizorului de a repoziționa perspectiva acestei majorități care decide ce e „normal”.