Proiecții de film sub presiune

Rezultate imprevizibile în timpul discuțiilor

Cehia oferă un alt exemplu pozitiv de promovare a schimbului de idei și impresii în rândul unui public divers, prin intermediul KineDok. Catalogul KineDok din 2022 a inclus un film intitulat Culorile lui Tobi (Colors of Tobi).  Documentarul o prezintă pe Eva și pe familia sa dintr-un mic sat din Ungaria. Copilul de 16 ani al Evei și-a afirmat recent identitatea ca fiind transgender și trăiește acum sub numele ales de Tobi. Descris în sinopsis ca o „poveste emoționantă despre eliberare și acceptare”, filmul rezonează cu Ivana de la Centrul Cultural și Sportiv Hrubínka din Cehia. Ea remarcă faptul că reacția publicului la Culorile lui Tobi a surprins-o.

Georgia a demonstrat de asemenea că, dacă alegi spațiul de proiecție ținând cont de public și iei în considerare contextul țării tale, succesul evenimentului poate fi garantat. Chiar și cu riscurile asociate proiecțiilor de filme LGBTQIA+ în Georgia, unde grupuri active de extremă dreapta reprezintă o potențială amenințare, KineDok Georgia a reușit să organizeze două proiecții publice ale filmului Culorile lui Tobi fără să întâmpine probleme sau întreruperi.

Memoria ca un declanșator al conflictului

Mulți factori pot crea diviziuni între oameni. Inclusiv memoria poate servi ca un declanșator pentru conflict și opuneri de rezistență, mai ales atunci când se organizează proiecții de film care prezintă evenimente istorice. Chiar și așa, ea poate fi și un instrument puternic pentru reflecție și dialog.În Croația, filmele care abordează subiectul Iugoslaviei și al fostului regim socialist continuă să ridice probleme și necesită o abordare atentă pentru a evita provocarea controverselor în rândul populației. Cel mai bun public pentru acest tip de documentar se dovedesc a fi elevii și profesorii.

Dina Pokrajac, o reprezentantă KineDok din Zagreb, recunoaște provocările pe care le aduc proiecția filmelor despre evenimente istorice disputate. Ea notează:

„Evenimentele istorice disputate încă provoacă durere în societatea noastră și, din păcate, memoria colectivă este constant ștearsă și rescrisă. În cazul anumitor filme, ne-am propus să le proiectăm elevilor de liceu și minorilor. Ne-am confruntat cu provocări în obținerea de permisiune de la părinții lor și de la directorii școlilor, dar am reușit să-i convingem. Ne străduim întotdeauna să oferim o perspectivă mai largă prin discuții bine moderate și experți de încredere.”

Documentarul Grădina domestică și-a continuat traseul, căpătând o semnificație nouă odată cu protestele din domeniul cinematografiei, care încă continuă, legate de reorganizarea Centrului Național al Cinematografiei din Georgia. În iunie 2023, Irakli Kobakhidze, liderul partidului de la guvernare, a criticat public pe regizoarea Salomé Jashi și filmul său, spunând despre el că ar fi „rușinos” și „absurd”. El a criticat Centrul Național al Cinematografiei din Georgia pentru că a permis ca astfel de proiecte să meargă înainte (adică, de exemplu, să fie finanțate de Centrul Național al Cinematografiei), afirmând că „Un film al cărui conținut este atât de rușinos nu ar trebui realizat; în loc de așa ceva ar trebui să facem filme cu conținut corect”, așa cum spun remarcile sale către jurnaliști din 19 iunie 2023.

Cenzura și presiunea politică au împins profesioniștii din industria filmului și entuziaștii de cinema să inițieze noi mișcări. Cinematografia georgiană se află sub amenințare este un răspuns la deciziile netransparente luate de Ministerul Culturii din Georgia. Ca parte a acestei mișcări de protest, a fost lansat un nou val de proiecții de film, sub numele de Cinematografia georgiană pentru publicul georgian. Această inițiativă le permite cetățenilor să se uite și să aprecieze filme georgiene contemporană chiar din propriile lor curți, în întreaga țară. Când astăzi lipsesc cinematografele municipale, filmele însele își întind brațele să ajungă la public.