Echipa documentarului +-90 la cea de-a 10-a ediție KineDok România

Este foarte important uneori să ne oprim și să ne întrebăm: de ce facem filme? De ce alegem să facem film documentar? Poate și mai important e să ne întrebăm și ce au făcut cei din generația care precede existența noastră și să explorăm tradiția, linia culturală pe care urmează să ne așternem cărămida de temelie a pasiunilor noastre. În genul acesta de explorare sau dialog generațional ne aruncă cei de la KineDok cu ocazia aniversării lor de 10 ani care a avut loc pe 5 iunie 2024 la Centrul Ceh din București, ediție celebrată prin proiecția documentarului +-90, de Marek Kuboš (2022, Slovacia, 90 min), un film care a avut premiera la Festivalul Internațional de Film Documentar Ji.hlava și a primit un Premiu special al juriului la One World Slovacia.  

Demersul pe care documentarul +-90 și-l propune este de a purta această conversație intergenerațională despre de ce facem filme și mai ales, de ce facem documentare. În stilul arhicunoscut Comedians in Cars Getting Coffee, celebrul serial realizat în 2012 de nimeni altul decât Jerry Seinfeld, regizorul Marek Kuboš invită diverși documentariști slovaci la o discuție cordială filmată chiar în mașina sa personală unde, cu mai multă sau mai puțină cafea la bord, pare că Marek Kuboš încearcă să descoase gândurile, intențiile dar și obstacolele generației de succes din anii ‘90. Deși nu fac comedie (intenționat) sau beau cafea, vorbesc despre ce încheagă sau nu o generație de artiști care se exprimă în același mediu: cel al filmului documentar. Regizorul reușește în acest efort aproape autobiografic să contextualize gândurile, pasiunile și obstacolele generaționale ale unor colegi de breaslă din industria de film documentar slovac dar și să ne dea ocazia să reflectăm asupra modului în care viața personală intervine în film și viceversa. Astfel, Kuboš ne prezintă, direct din mașina sa personală, trei generații distincte: propria generație (anii 1990), generația anterioară lui dar și cea următoare. Discuția este purtată pe diverse paliere reușind să depășească granițele creației personale și a propriilor pasiuni, propunând subiecte mai relevante ca niciodată precum provocările tehnice și economice dar mai important, aduce în discuție frontierele etice ale documentarului de ieri, de astăzi și nu în ultimul rând, din viitorul apropriat. 

Cine este totuși Marek Kuboš? Absolvent al Academiei de Arte și Design din Bratislava, a studiat în cadrul unui grup de regizori slovaci cunoscut astăzi sub numele de Generația ‘90. Documentarele sale se disting prin diversitatea tematică dar și prin angajamentul social. Printre filmele sale se numără A Photographer’s Journey (1993), Voice 98 (1999), Such a Little Propaganda (2001) și The Last Self-Portrait (2018). Astfel, Kuboš reușește să reunească documentariști de succes ai anilor ‘90 precum Milan Balog, Peter Kerekes, Robert Kirchhoff, Juraj Lehotský, Marko Škop, Zuza Piussi, Jaro Vojtek și Marek Kuboš. Regizorul realizează interviuri și cu predecesorii lor: Dušan Hanák, Mário Homolko, Ľubo Štecko, Alexander Strelinger, Mišo Suchý, Martin Šulík, Dušan Trančík. 

Proiecția ce a avut loc la Centrul Ceh a fost urmată de o discuție moderată de Irina Trocan, critic de film, la care a participat și Martin Derner, profesor la Academia de Arte Plastice și Design din Bratislava, care a contribuit în calitate de artist vizual la film. Întrebările din public au fost diverse, chiar ca și cele pe care regizorul le adresează altor regizori de film documentar. Cum finanțezi un proiect? Cum definești o generație? Conform lui Marek Kuboš, o generație de documentariști poate fi definită de felul în care aceștia gândesc realitatea în fața camerei de filmat, o realitate pe care o prezintă prin filtrul propriu într-o manieră în care aceste adevăruri, seturi de valori, principii ajung inevitabil să fie și ele proiectate pe ecran, chit să suntem conștienți de ele sau nu. Generația ‘90 a documentariștilor slovaci este totuși marcată de celebrul divorț de catifea, Cehoslovacia separându-se în Cehia respectiv Slovacia în luna decembrie a anului 1992. Slovacia avea să-și declare independența pe 1 Ianuarie 1993 iar această generație de succes a anilor ‘90 începe în Slovacia aproape la mijlocul deceniului și devine lesne de înțeles cum, datorită acestui context politic și istoric, această căutare a adevărului personal devine cărămida de temelie a unei generații iar chestionarea acestor lucruri se transformă într-un magnum opus al regizorului, cuantificat în acest documentar. 

Întorcându-ne în prezent, Marek Kuboš confesează motivul simplu al realizării acestui documentar: terminase de realizat filmul precedent, avea mult material rămas așa că ia triviala decizie de a demara această anchetă generațională cu scopul de investiga aceste probleme specifice celor care au parcurs acest drum în mai mult sau mai puțin aceeași perioadă. Bineînțeles, era și un proiect ieftin de realizat, așa cum regizorul răspunde nonșalant la întrebare legată de finanțarea de la stat și cât de greu este să o obții. O întrebare extrem de relevantă, considerând lupa documentaristă prin care privim aceste conversații, este dacă ceilalți regizori au fost intimidați de prezența lui, regizorul chiar apărând în documentarul său în diferite instanțe, fiind chiar cel care adresează toate aceste întrebări. Ciné vérité sau exercițiu observațional, tocmai acest gen de parcurs candid propune o reeșalonare a scopului nobil pe care un film documentar îl are: cel de a ne arăta felii de viață altfel opace, intangibile și de a ne pune în scaunul pasagerului. 

Selecția de 22 de filme este încă disponibilă pentru vizionare în rețeaua de spații KineDok din țară și online, pe site-ul kinedok.net, până în aprilie 2025, la care se adaugă și două experiențe VR, o premieră pentru programul KineDok. Una din mantrele KineDok de-a lungul anilor a fost că orice perete poate deveni un film și îndrăznesc o extrapolare spunând că și orice conversație e demnă de a se transforma într-un documentar.